ceva despre (și pentru) rațiune

lipsa cronică de somn duce 

la auto-devorarea creierului

adică își autoinduce

o foame generatorului

de opinii;

cel puțin așa am descoperit

pe propria piele,

sau mai bine zis, am cântărit

ideile, cuvintele

citite pe internet

la 2:30 dimineața

fără sunet.

când nu dormi destul, 

creierul începe să-și mănânce 

propriile conexiuni, pică testul

sufletului și începe să arunce

la gunoi amintiri, 

afectând memoria, atenția.

nu mai ține cont de iubiri,

ai depășit porția.

privarea de somn împiedică

capacitatea creierului de a controla

gânduri și emoții. ridică

o problemă în a izola

trăiri.

când te trezești și crezi

că ești pe altă planetă,

toată ziua încerci să păstrezi 

aparențele, și ca o marionetă

la final cauți patul.

mi se pare că cu cât dormi

mai puțin, cu atât versurile

devin mai scurte, torni și transformi

cuvintele mai rar. în toate unghiurile

ideile-s împrăștiate.

lumea are mai multe nuanțe

de gri, mai puține culori,

te-ndeamnă la consum de substanțe

să-ți taie din valori

și așteptări.

un somn bun se simte în privire

prima dată. vezi clar.

mintea înțelege fiecare potrivire

imagine-idee în particular.

nu cred în cicluri de somn, adorm

necontrolat sau deloc.

durata de regenerare conform

energiei utilizate diferă. în loc

să dorm mereu câte 45 de minute,

prefer să mă obosesc până cere

creierul stop. auto-devorarea caută să-mi ajute

mintea încărcată cu introducere,

cuprins și încheiere.

profit de lipsa somnului să-mi rafinez

rațiunea. 

păstrez ce e util să-mi contaminez

viziunea.

ciudat, dar îmi place să mă trezesc prima.