analiză de scurtă durată

aș sta deasupra să pot să savurez apusul care intră de după perdea, nu te întreb de ce-mi ascunzi sânii de vecini. cârcel la degetul mic de la picior, brățară la picior de mai mult de un an, am găsit-o pe o plajă și am păstrat-o. nu cred că sunt foarte frumoasă, dar îmi place cum vaginul meu se freacă de buzele tale și îmi vărs râurile peste tine gândindu-mă că nimeni nu mă iubește, îmi controlez respirația să mă bucur de mine, că la sfârșit nu rămâne nimeni să mă învelească, iar o să dorm cu un picior afară și nu știu dacă de acolo mi se trage durerea de genunchi, îmi fuge uneori când urc pe munte. unde-mi sunt munții? am crescut cât un copac degeaba, îmi cad frunzele în nopțile când mă simt singură și plâng în așternuturi străine. mai bine nu mă mai culc niciodată decât să trag hainele peste un trup care peste noapte devine templu de adăpost și chin, iar ziua umblă derutat și îngreunat de cearcăne care se extind până în tălpi în loc de bătături.