unu patruzeci

singurule secrete pe care ți le port sunt niște cuvinte
prea scurte pentru a descrie ceea ce simte
inima când mă gândesc că e iarnă
și nu avem unde să mergem, sau cine să doarmă
cu sforăitul care nu-ți aparține, dar își șade bine
dezbrăcată până la sânge, cu mine peste tine
și picioarele linse de doi căței care latră
când îmi dai drumu la mână și te întorci pe partea cealaltă
să nu mă vezi plângând, trebuie să mă ascund
și dacă plâng, mai dă-mi o palmă la fund
că-mi place când mă privești cu excitare
și știu că nu mai ai răbdare
așa că vino înaintea mea și deschide-ți brațele
ești frumoasă între picioarele mele