s(tr)âmbătă

am spart două farfuri : una la scurt timp de cealaltă;
zgomotul produs la prăbușire mă exaltă.
mă strig din bucătărie și răspund din dormitor,
uneori singurătatea e un oaspete mulțumitor.
în lipsa ta o să mai sparg farfurii, poate și pahare,
când vocea ta în mintea mea devine asurzitoare;
că e o vreme fără ordine, adorm în plină amiază,
mă trezesc doar dacă visez sau pisica mă tachinează
cu plânsul care-mi amintește că e încă pui
și are calități pe care fără să vreau ți le atribui,
pun apă la plante, îți scriu înainte să mănânc,
când sunt departe, ia-mă cu tine în gând.