în zorii unei dimineți geroase

apropie fruntea de genunchii mei și respiră adânc,

relaxează-ţi corpul, trage în piept fiecare cuvânt

obloanele sunt ridicate și toată lumea vede

un bărbat uitându-se în ochii mei și care crede

că poate e vorba de altcineva.

 

autenticitatea unei priviri surprinse pe moment

aduce la cunoștința tuturor un sentiment

asupra căruia nimeni nu ridică întrebări fără motiv,

şi totuși când zâmbești, lasă obloanele abuziv

și fă-te comod.

 

descheie un nasture, întoarce şapca invers,

spune-mi cum fiecare respirație a ta durează cât un vers,

fă o glumă cu subînțeles și îngroapă-ţi orgoliul,

cuibăreşte-te în liniște și o să te trezești altul

iar eu voi rămâne aceeași femeie

în care ai încredere să-i lași o cheie

de la ceea ce crezi despre lume

și când nu-ți spune nimeni pe nume:

vino.