despre ploaie și colinde

ploaia inundă balconul și rufele plutesc

încă spânzurate în locul în care nu vreau să primesc

colindători.

oamenii nimănui, ies să urle deranjant-

fericire tuturor!, și așteaptă într-un mod aberant

bani.

picăturile alunecă spre vecinul de jos

pe care sper că nu-l deranjez cu casa întoarsă pe dos

și muzică.

plantele sunt cuprinse de ape înalte

și caut pământ în care să-mi fac alte

speranțe.

cine trimite colindători să-mi perturbe ploaia,

și delirul, și felul în care se umple baia,

cu lacrimi?

să veniți când o să ningă! faceți liniște să ascult

cum se lovește fiecare picătură de necunoscut

și dispare.

mergeți la săteni, ei vă vor asculta,

blocurile din oraș ne îndeamnă la a lupta

cu dependențe.

nu-mi deranjați somnul, nu-mi deranjați visarea,

mă chinui să despart în două marea

de pe balcon.