știu cine sunt

știu cine sunt, mă văd în oglindă de 25 de ani.

când am văzut primul fir alb, am zis „norocul meu”,

n-am crezut că deja sunt încadrată la veterani,

pentru că în unele zile sunt încă zmeu.

știu cine sunt, mă văd în desenele altora, în poze,

mă aud povestită din gura cui n-aș crede,

pot să fac parte din grupul de mimoze

sau să stau pe margine să mă uit limpede

la mine.

știu cine sunt, cât spațiu ocup pe metru pătrat,

înălțimea, lățimea, masa, scaunele preferate,

fiecare haină pusă în cuier la păstrat,

îmi știu glumele exagerate, îndurerate,

alterate, deliberate, descreierate,

mult prea rar moderate

și știu când să mă opresc,

cel puțin în versuri.

știu cine sunt, am fost și am de gând să fiu,

ce mănânc mâine, cât de mult întârzi la muncă,

fiecare scuză pe care o inventez încă de la interviu,

fiecare rugăminte spusă ca o poruncă.

știu cine sunt, piele, oase, organe, apucături,

gândire, sentimente, luptă interminabilă creier-suflet,

aspirații de om modern dar totuși trăsături, legături

care ar putea demonstra că-s un om incomplet

în societate.

știu cine sunt - povestea de dragoste a părinților,

speranța bunicilor, model pentru viitorii copii,

sursă de informații și inspirație a nepoților,

eu, într-un viitor privit din același rând cu toți miopii,

pentru că știu cine sunt

sau cel puțin încerc să nu uit.