despre război și separat(r)iști

primele culori ale dimineții m-au găsit complet dezarmată

căutând cu un picior confuz corpul tău cald.

am negat lipsa ta și m-am gândit că nu-s informată

nici despre cum ți-a fost somnul, nici despre lumina în care mă scald.

zidul spart, cetatea-i capturată.

cine m-a pus să las poarta deschisă pentru atâta durată?

am dezlegat câinii, ai reușit să te împrietenești cu ei.

n-ai depus niciun efort, erai așteptat cu flori pe alei.

ducem un război care nu e al nostru,

nu l-am cerut, nici nu-i înțelegem rostul.

ne-am ridicat ziduri, ne-am retras fiecare pe partea lui

și ne tratăm cu priviri reci și dulceața vinului.

război tăcut, nu ne vorbim, nici nu ne scriem.

în clubul poeților necitiți ar trebui să ne înscriem.

nimeni nu vrea să câștige și nimeni nu vrea să piardă nimic.

ne bombardăm astronomic, ritmic, epidemic.

facem din noi entități separate pentru o perioadă,

că suntem împrăștiați grămadă.

separatiștii ne înconjoară cu gânduri confuze

și ne îndeamnă să continuăm războiul. fără pauze.

fără zâmbete aruncate pe ascuns, fără favoruri,

fără glume, fără doruri.

și înaintăm fără arme, doar emoție pură.

ori iubire ori ură.