spui că iau laptopul și încep

ai observat probabil un obicei ușor nesănătos

să mă-ntind noaptea pe taste și să scriu

mai ales când se crapă de noapte păgubos

și-mi pui un pahar în față pe post de sicriu.

îmi întinzi bake rolls și-mi spui că e târziu,

dar știi că-mi place să trag de mine.

unii se întreabă ce-i cu mine, mă privesc străveziu,

scriu din bucătărie și ajunge la tine.

pauză, mă oprești.

reiau dimineață.

sau pot să revin oricând că tu dormi

și eu tot scriu. și poate nu o să-nțelegi

din prima, până nu stai cu mine și te transformi

în alesul unei poete, și practic alegi

să te expui versurilor, nimeni n-are nimic de ascuns,

totul la vedere și o să ne înțelegem.

nu știu unde te ascunzi, în calculatoare, unde-ai ajuns,

ce faci cu viața ta, totul depinde de ce alegem.

declar această poezie încheiată cu o concluzie

care nu-mi aparține: nu-mi place!

dar vorbele astea sunt doar o aluzie

când stau la laptop și încep să scriu și o pace

mă cuprinde, fac ce trebuie.