titlul e al tău

cât dormi, e momentul meu cu mine.

depărtările sunt utile uneori

măcar pentru câteva minute. rolul lor e să elimine

împerecherea dintre noi. în balcon avem privitori.

o stradă-ntreagă încetineşte

mersul vieţii când se apropie cineva de noi.

durerea din privire ne uneşte

cu boschetarul care caută-n gunoi

valori.

recent ne-am apucat să ţinem petreceri de plictiseală

şi eşuăm categoric. râdem, glumim,

ne sprijinim în cot pe masă de oboseală,

stăm şi ne uităm unul la altul ca proştii. mulţumim

zeilor greci că ne-nţelegem!

momentul meu şi vorbesc de tine

calmă, ca de-o amintire proaspăt recuperată

de parcă ne-am mai cunoscut. aceleaşi idei cretine

spuse pe două voci. sunt exagerată?

ieri îmi spunea cineva că românii sunt cei mai reali,

te scuipă şi apoi te pupă. oamenii ideali!

să nu uit să mă uit la filme.