opel

bărbatul cu geaca de piele și părul aranjat privește spre femeia

care trece pe lângă el, apoi spre mașină și rămâne privind după ea.

e un instinct pe care-l observ la multă lume, o frică de a încheia

poveștile în care am trăit cândva. sau poate doar o place și dorea

s-o admire mai mult.

un cerc nu e cerc dacă nu e închis,

cum un geam nu are utilitate dacă nu e deschis.

ce faci cu o linie în formă de arc?

prin definiție cercul e figură geometrică plană formată din mulțimea punctelor egal depărtate de un punct fix, de unde remarc

punctul comun fără de care nu ar exista.

deschide opelul, dar nu pleacă. aprinde o țigară, pornește muzica

și așteaptă. femeia ieșită din câmpul lui vizual,

se întâlnește cu cel ce pare alesul ei și pentru cei care studiază astrofizica,

nu poziția sau mișcarea corpurilor contează, ci natura lor, eventual.

ce îl face pe bărbat să pornească mașina și să plece? închiderea cercului.

muzica se termină, totul are un sfârșit. e nevoie de un plan nou să pornești,

s-o uiți pe femeia care a trecut pe lângă tine, pe mama care te-a născut, de dragul versului,

să pleci și să n-o mai întâlnești.

în cazurile de felul ăsta, nu se întâmplă ca la despărțiri.

nu pleacă nimeni trântind ușa, nu se lasă cu plâns și  vorbe grele,

nici nu ai de ce să-i eviți numele, dacă nu l-ai aflat. nu te scoate nimeni din simțiri.

nu o să-i vorbești niciodată, deci n-ai cum să-ți pierzi orele.

e mai simplu

nu am apreciat suficient oamenii care m-au acceptat vorbind de foste iubiri,

nu am apreciat destul oamenii care încercau să mă oprească din asta.

să ierți, să te împaci cu ideea și să închizi cercul nu implică convorbiri. 

implică acțiune, și uitare și mutarea interesului. nu te întrista,

vindecă-te!

fiecare om are viața lui și cumva toți împreună avem o viață împărtășită.

dacă aș fi stat la casă, azi aș fi făcut un foc mare.

la început de an purificările sunt cele mai bune.