ce lași în urmă

un copil? un câine? o poezie? o poză?

o grămadă de haine și ghete pe care s-a pus praful

atât de mărunt și des că au căpătat o învelitoare ca o doză

de emoții; amintiri adunate cât să fentezi poligraful

spunând că oamenii au un impact asupra lumii.

un șervețel folosit? o cană cu cafea înțepenită și uscată?

fire de păr în hol unde mă pieptăn la oglindă?

pentru că atunci când trăiești ca o căscată

n-ai cum să lași totul în ordine și sufletul tot colindă

și după moarte.

un soț depresiv? o curte cu iarbă crescută aiurea?

un scaun gol la muncă? geamul deschis la balcon?

un pat rece pe care în zilele proaste îl ocupăm pe rând și când nu m-o mai durea,

o să dau pătura jos și o să ies ca dintr-un cocon

cu picioarele pe parchet.

dioxid de carbon. poluare. mâncare stricată.

ciment peste pământ fertil. copaci tăiați.

viața oricui poate fi explicată

în câteva secunde. te naști și mori. pe parcurs studiați

spiritul, mintea, sufletul.

am impresia că doar corpul e trecător.