pantaloni
uniformizarea speciei nu este neapărat ceva cu care te trezești în minte
și trebuie să te comporți ca și când n-ai fi avut gândul ăsta dimineața,
ci din contră e genul de gând pe care dacă-l ai, nu-ți dă pace nici la cafeaua fierbinte,
nici în prezența altcuiva, cu alte gânduri și așteptări, nici după al treilea "neața".
aș putea spune că e genul de gând care te ține captiv până la prânz, cel puțin.
și cum mă gândeam la ce au vrut să spună cuvintele cu care m-am trezit,
am început să leg uniformizarea speciei de un aspect social: purtarea pantalonilor, în special de femei,
și am descoperit în istoria recentă a pantalonilor că unele popoare, din câte am auzit,
migratoare de fel, acceptă portul pantalonilor atât la bărbați, cât și la femei, dintotdeauna. rezolvarea problemei:
am putea observa că este vorba de societăți destul de uniforme,
asiatice, pe când americanii - noroc cu războaiele mondiale
și nevoia de femei la muncile bărbaților: au rămas cu pantaloni ca-n urma unei reforme.
dar situația cu uniformizarea este mai complexă de atât. e despre apucături cordiale,
despre încrederea în branduri, industria fashion, cosmetice și machiaje când verbul "a (se) machia" este sinonim
cu "a sulimeni" care înseamnă a-și schimba înfățișarea, a se transforma, de unde se remarcă
superficialitatea și tendința spre uniformizare. e despre speakeri motivaționali
și oameni care folosesc citate. când facem referire la uniformizarea speciei, parcă,
vorbim de o persoană complet trasă la indigo, fără perspectivă pentru următorii ani,
fără ipoteze, fără concluzii, care îmbătrânește singură, pentru că
în uniformizare e și izolare.
e despre conținutul din social media, despre industria de cofetărie care ucide,
despre mâncarea comandată, despre informațiile din presă, radio, televiziune,
despre abonamentul de telefonie mobilă, despre reacțiile acide,
despre jobul fără un impact direct asupra societății, fie el și negativ, fără nicio viziune,
despre copii crescuți fără repere, despre tot dansul pe care-l face orice departament de marketing
și în capcana căruia cad
oamenii
uniform
tu dormi în mijlocul zilei cu câine cu tot și pun pariu că niciunul nu se gândește
la pantaloni măcar.


Comentarii
Trimiteți un comentariu