poeziile mele-s bune

poeziile mele-s bune. intră bine și la 1 noaptea.

credeam că-s expirate, ceva demodat, care nu mai putea

să transmită suficient. vorbe goale, înșirate aiurea,

fără un sens neapărat, dar pot să găsesc scuze. mă durea,

e cea mai folosită de poeți, n-o să profit de ea.

poeziile mele-s bune, uneori se râde minute întregi,

alteori se plânge zile mai multe la rând, să nu negi

emoția. n-am auzit pe nimeni să adoarmă pe ele,

nu-s destul de aranjate, liniștite, sunt pline de probleme

să-ți umple capul de belele.

poeziile mele-s bune, îmi tot repet de parcă pe mine

trebuie să mă conving. poate așa și e. nu mi se cuvine

niciun cuvânt de laudă, n-am salvat viața nimănui cu scrisul,

poate chiar am împins pe cineva să și-o ia, să-și urmeze visul

fără de trezire.

poeziile mele-s bune și când încerc să sune banal,

când aleg cele mai simple cuvinte din abecedar,

am har. n-am ritm, n-am rimă uneori, sunt conștientă,

când scriu îmi las degetele să conducă, sunt atentă

la spirit. nu reacționez, sunt lentă.

poeziile mele-s bune, mai ales când o perioadă

nu zic nimic, gândesc foarte mult, în special în cadă,

îmi fac ciorne în gând și când m-așez să scriu, începe.

poeziile mele-s bune când au un sfârșit.

poeziile mele-s bune când