de ce nu-s bune citatele?

martie 28, 2025

de ce nu-s bune citatele?

de ce îmi provoacă o stare de greață

când oamenii preiau și folosesc textele

altora? mă bagă-n ceață,

pentru că nu vreau să fiu certăreață.

vreau doar să fac o observație.

n-am niciun interes în a schimba comportamente,

n-am nicio motivație

pentru a înțelege sentimente

fără raționamente.

mereu e ceva greșit cu cei care citează

pentru că vorbele altora limitează.

nu e neapărat că sunt considerați proști,

dar există motive pentru care sunt ironizați.

e ușor să-i recunoști

prin lipsa de autenticitate. dacă analizați

cum se ascund în spatele vorbelor altora, realizați

că nu au o opinie proprie,

nicio conspirație, nicio teorie,

doar litere fără materie.

acest (sub)gen de oameni sunt priviți cu scepticism

pentru superficialitate. treaba e că nu le înțeleg

și nu le aplică. nu-i niciun misticism

care să reiasă din citate. sunt cuvinte pe care le leg

în ordinea pe care o aleg.

exemplu de citat:

nu sta toată ziua-n pat.

sună valabil, m-am excitat.

citatele despre muncă și succes sunt postate

de oameni care nu fac nimic concret

cu viața lor, n-au nici măcar puterea să constate

că trăiesc o viață plină de regret.

ne prindem restul, nu-i niciun secret.

cele despre iubire și respect sunt folosite

de cei care nu le practică. o confruntare falsă

transmisă prin mesaje subtile obosite

de atâta folosință. atâta lipsă

de iubire încât stă scrisă

la descriere și insistă

că e suficient.

recunosc că dacă repeți ceva de multe ori

devine adevărat, devine singura variantă

istorică susținută de cuvânt, dar fără valori

și substanță cenușie, nu-i relevantă.

rolul citatelor este să susțină prin vorbele altcuiva

ce vrei să demonstrezi, dar asta presupune

să formezi deja o ipoteză, măcar împotriva

unei idei. fără a motiva,

unii aruncă cuvinte

să le reprezinte

goliciunea.

și mai e o problemă cu citatele: când apar -

după o despărțire, după o realizare, în suferință,

pentru că s-ar putea să fie exact pe dos și par

și mai lipsiți de creier cei care cu ușurință

folosesc o referință

fără știință

de sine.

prea mult dramatism pentru o viață așa mică.

prea multe seriale și vedete

și criză economică

și produse băgate pe gât cu forța și sunete

repetitive

pe dispozitive

primitive

conectate la internet.

când o să fii tu vreodată în aceeași situație

cu cel care a zis ceva, același context,

să simți fiecare semn de punctuație

și greutatea cu care a fost scris un text?

citatele au fost înțelese greșit prea mult timp,

atât de mult încât au devenit zgomot de fundal.

fiecare cuvânt ar trebui să fie scump,

dar iese cu scandal

dacă ești și prea vocal.

penal.

mă rog, treaba cu citatele e una discutată

la mase întinse până-n zori

unde lumea ideilor platoniene e căutată

pentru detalii și ține de mai mulți factori.

treaba cu cei care le folosesc abuziv,

în schimb, e clară. totu-i obiectiv.

dacă foloseam câteva citate,